Ești poate prins in mii de gânduri

Gândind la toate câte-au fost.

Caci nu le înțelegi menirea,

De ce cu lacrimi e trairea.

Însă nimic nu-i fără rost!

.

Cum oare-ai fi știut ce-i bine,

De răul nu-ți dadea târcoale.

Nu valora nimic iubirea,

De nu traiai dezamagirea.

Nu-i curcubeu fără de ploaie!

.

N-am fi știut ce-nseamna zborul

De n-am fi stat închiși o vreme.

Am fi rămas omizi și-acuma,

De nu ne-ar fi lovit furtuna,

Ce-a pus în noi destin de stele…

.

Orbit, lipsit de-orice speranță,

Tu nu-nțelegi că norii grei,

În taina-ți țes aripi de îngeri.

Și vei zbura peste înfrângeri

Uitând c-ai fost omidă ieri…

.

Și vei vedea minunații,

Ce niciodată n-au mai fost!

Vei înțelege-abia atuncea,

De ce atât de grea e crucea,

Și vei vedea c-a fost un rost…

.

06.12.2011