Venise la noi un practicant,
Umflat în pene, arogant,
Dorea să-nvețe meserie
Pe teren... că-i jucărie!

L-am invitat de dimineață...
Zilei lungi să-i facem față.
Când soarele pe cer răsare,
Să fim în vârful cutare!

Și-i mai spun să-și ia merinde,
Că foamea ne poate prinde,
Prin păduri virgine, frumoase,
Cu tril de păsări amoroase!

Și că vom sta o săptămănă,
În Mama natură stăpână...
Cea din inimile noastre,
Cuibărită-n niște glastre.

Apoi sosind la o cabană,
Despachetăm, ne punem hrană...
S-avem ce mânca fiecare,
La pauză-n amiaza mare.

Escaladăm creste abrupte,
Cu peisaje din Rai rupte,
Prin aerul proaspăt, ozonat,
Precum Divinul le-a ordonat!

Ajungând în pădurea dragă,
Am lucrat o zi întreagă.
Lângă un ivor cu apă rece,
Am sesizat că timpul trece!

De nu va ploua a doua zi,
Iarăși devreme ne vom trezi.
Sus pe creste o să urcăm,
Căci planu-i plan... nu ne jucăm!

Foșnetul pădurii-ndrăgite,
Vântul pesajelor vrăjite ,
Ne povesteau povestea lor,
Spre deliciul ochilor.

Eram voioși... pădurea deasă...
Doamne... cât e viața de frumoasă!
Atâtea păsări minunate,
De ce clipele ni-s numărate?

Și-am ajuns aproape spre seară,
Obosiți din cale-afară,
La cabana primitoare,
Cum nu e alta sub soare!

Am descuiat ușa și-am intrat,
Iar practicantul supărat,
Mi-a spus pe loc ce-l necăjește,
Că salamul îi lipsește!

Avea și caș și urdă dulce
Și nu poate să se culce,
Că n-are pâine, nici slănină!
Oare cine-o fi de vină?

Făcându-mi-se milă de el,
Îl descos încet, frumușel.
În timp ce la pârâu se spălase,
Pisica mâncarea-i mâncase!

Morala:

Teoria, ca teorie,
Scena vieții-i actorie,
Dar oricum ea se măsoară,
Practica te omoară!
Artangel,
30.07.2017