Pentru că mi-ai lipsit de pe cerul privirii,
câteva zile și nopți am rătăcit
prin grădina cu întrebări răsărite
ca urzici și spini netrebnici.
Ți-auzeam vocea distanței,
urechea intrase în telefon,
mă linișteau vocalele tale,
așteptam, așteptam, așteptam.
Iadul nu este fierbinte,
e înghețat ca trecutul !
Ai revenit cu bine și-am scăpat
de păcatul așteptării.
Veșnică pomenire
pentru câțiva neuroni
care nu au rezistat!