Uneori mă gândesc la tine
La toate clipele ce nu le-am împărțit
La valsul pe care fiecare îl dansa în camera lui
pe întuneric
Fără să știe că celălalt există
Cum visam că trecem unul pe lângă altul
Iar când ajungeam în dreptul tău,
nu erai chiar tu
Tu, tu care ai fost prima cărămidă căzută
din zidul ce începuse a se surpa peste mine
Tu, ultimă rază ce am văzut înainte
să mă înghită rădăcinile
Uneori mă gândesc la toate astea, când vântul șuieră numele tău prin frunzele mele
Oricare ai fi fost tu de atunci