arăt lumii ochii goi,
nu vreau să mă văd în lumina
rece a războiului,
moartea îmi dă gustul amar al neputinței,
confruntările îmi lasă sufletul răvășit,
logica lor dictează absurditatea haosului,
strig pisicii să stea în casă
măcar ea să fie în pace,
văd păianjenii ce-mi aduc mantia
să devin rebel,
din cronici iau cuvinte să lupt cu umbrele
în locul ochilor voi pune luna.