Cele mai frumoase îmbrățișări
pentru mine le avea
cele în care cu palma mâinii drepte
mă apăsa strâns în mijlocul spatelui
să-mi apropie inima de inima ei,
îmi cuprindea cu palma obrazul
și cu degetul opozabil
îmi ștergea închipuitele lacrimi
și când plecam îmi dăruia ceva
o eșarfă, un fes, o cămașă de noapte,
mirosind a celebrul ei Givenchy.

De peste 9 ani sunt prins
deși pașii mei se depărtează
cu miliardele, niciodată al ei,
deși tot acolo am rămas,
sănătos scriu numai
despre ce cunosc cu simțurile
sau bănuiesc cu simțurile,
cum asta vine aici, asta aici,
asta se potrivește dincoace așa
și asta sigur e de aici,
așa e natural și ca să adorm
îmi spun singur o poveste cu ea.