N-am început de sus,
Dar nici nu m-am oprit acolo...
Ce-a fost de spus, am spus
Curat, ca pe un solo.

Am fost mai jos de-atât,
Unde nici vântul nu mai bate,
Am fost si fără scut
Și fără de identitate...

Îmi fac din liniște un zbor,
Un scut din gânduri și răspunsuri mute,
Țin evidența, ca pe-un scor,
În pagini scrise și pierdute.

Nu mai pot crede așa ușor,
Amân mereu să mă declar,
Cu siguranță nu ignor
Ce este viu și clar.

Ce e adevărat nu se cerșește,
Nu bate tare, nu se strigă,
Se așază simplu și rămâne
Chiar dacă totul se despică.

Mai știu că-ncrederea e un act
Ce are drum prin transformare,
Căci după fiecare punct,
Începe doar litera mare.

I.P.