Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească
n-are cine să vorbească

Au au au ce vreme-amară
au fugit munții din țară

Că nu-i munte ci câmpie
ceea ce nu-mi place mie

Că nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace
tăcerea de cap își face

De aceea te-aș ruga
fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară
de pe crucea socială

Pururi pe el urmându-l
izbăvească-ne cuvântul