Nimeni nu a știut
ce formă de viață am dăruit
sub coroana teiului.

Ne-am îngropat iubirea.
Au trecut patru războaie mondiale,
iar în a șaptea lună
a iernii polare,
în locul unde ne-am sărutat
ultima dată,
au răsărit două tulpini
cu aripi în loc de frunze,
cu blană pe trunchi
și petale cu ochi verzi,
străveziu-căprui.

Bat din aripi la unison
și se privesc uimite,
fără să fie nevoie de cuvinte,
ca în era creștinismului,
când Cuvântul scria religii.