Ce-o fi cu zilele
Din care pare că lipsesc?
Orașul doarme ca o pisică
ghemuit la poalele Dealului Viilor
S-aude prin liniștea nopții orologiul
Bisericii cu două turle...
Orașul fără mine-i mort!
Pe apa cuminte a râului
Între cele două poduri
Trec lebede albe...
Și iar îmi vine să caut
prin ploaia de cuvinte
care mă compun
versurile lui Apollinaire:
„Frumoase zile,
Șoareci ai timpului
Voi roadeți puțin câte puțin
Din viața mea”...