Zâmbet dulce de fecioară
-însemnările iubitei-

ÃŽn gol cad astrele naive
Privind suspinul albăstriu,
Cu ochii-n lacrimi cer iertare,
Dar poate este prea târziu.

Pe veci închid cu lacăt dorul
ÃŽn semnul veacului pierdut,
Un tremur vesel e amorul
Și adevărul început.

E sol de pace printre stele
Un norișor cu ochi căprui,
Prind o scânteie și-ale mele
Priviri îți spun ca să rămâi.

Fug singură prin ploaia rece
De mine și de trupul tău,
Nu e iubire care trece
Și nici o piatră într-un râu.

E zâmbet dulce de fecioară
Și gest plăpând de catifea,
Nu pot să cred că o să doară
Privirea ta în viața mea.