De o lună, telefonul nu mai sună.
Nu pentru c-ar fi stricat.
L-am închis și l-am pus la păstrat.

M-am săturat, măi frate, de prieteni.
Toți voiau să le dau.
Într-o zi le-am spus pe șleau:

Mă, voi ați înebunit, ce aveți?
Am, nu am, voi asta știți.
Ia mai dați-vă-n pisici!

Acum, când mă văd pe stradă, îmi fac semne.
De-alea cu subânțeles.
Gata, din memorie v-am scos.

Le rânjesc pe sub mustață, trec în față.
Omul, cât trăiește-nvață.
E, acum e altă viață!