a visat cot la cot cu noi,
a râs, a fugit și alte lucruri...
cărțile i-au fost pahare cu apă rece,
biblioteca o fântână
până când a căzut într-un cuvânt
apoi într-altul...
din cuvânt în cuvânt
își purta fruntea în pământ...
și vroia ca
în pământul din ochii iubitei,
în pământul din păsări,
în pământul din zâmbetul unui copil
să-și îngroape obrazul...
și s-a întâmplat!