Cu încredere în ploaie
îmi nutresc setea
de dragoste
printre zeci de cadavre.

Niciun dezastru
nu ne poate atinge
când stăm
pierduți în nemurire.

Îți ofer pacea
Într-un joc
pe care-l eviți
să nu te scalzi în sânge.
Dar sunt lângă tine
ca să te ghidez.

Ironic,
savoarea sângelui
îmi aduce-aminte de tine.
Te-ademenesc mai aproape
să murim împreună.

Linii trasează adevărul
Fără sunet.
Sunt o parte
dintr-o minune.

Umbre pe stradă
Mă urmăresc
și-aud
poezii ce încă nu s-au spus.

Ce-o vrea ziua de mâine
de la mine?
Ce-aș mai putea vedea
când sunt orbit de lume?

Pe mine cine m-ar mai putea ghida?
Unde-s brațele
deschise-ale mamei
sau glasul tatălui?

În privirile tale mă rog,
când e timpul să mă trezesc,
să nu mai fugi de mine.
Totul e doar o creație nebună.
spune-mi doar
când să mă opresc,
unde-i finalul...