Trec grăbitele-nserări,
Scurte, parcă nici n-au fost.
Vin zile pe lungi cărări,
Toride, cu vânt anost.
.
Păpădia s-a-mbrăcat
În rochiță ca de voal.
Iar zefirul s-a jucat,
Suflând-o înspre un mal.
.
Clipocește un izvor.
Cu pas larg și timorat,
S-abate un căprior
Și din el s-a adăpat.
.
Șchiopătând un gândăcel,
Cu o jolnă la picior,
Picotea pe-un firicel,
Alinat de-al său fecior.
.
Inimosul l-a pansat,
Asistat de Bursucel,
Și-n treacăt a alarmat
Pe vecinul șoricel.
.
Trece lent un nouraș,
Singuratic și tăcut.
Simțind liniștea-n imaș,
Se făcuse nevăzut.
.
Vântul iar s-a arătat.
Din tufișuri de pădure,
A luat și-a-mprăștiat,
Dulceață de fragi și mure.