,,Greierele și Găina” de Virginia Stanciu

Greierele s-a băgat
Într-un loc întunecat
Și cânta în disperare,
Să-i iasă perechea-n cale.
Găina, ce se oua,
Singurică comenta:
- E mai prost decât mine,
Iar cântă fără rușine.
Și, oricum, nu e plătit,
Că nimeni nu l-a poftit!
Și-a sărit din cuib deodată,
Să-l facă rapid să tacă:
- Gura nu ți-o mai răci,
Că oricum te va găsi
Și-așteaptă ca să vină
O ofertă mult mai bună.
Greierele a precizat:
- Nu cu gura am cântat,
Că nu sunt un oarecare,
Eu am fix șase picioare.
Și cele două din spate,
De sar mereu departe,
Întruna ele se freacă
Și fac ,,cri, cri, cri" deodată.
Tu, de ce cotcodăcești?
Vezi ce răgușită ești?
O să ajungi într-o zi,
Să nu poți nici ciuguli!
Găina se miră tare:
- Ai cântat dând din picioare?!
Mai bine treci la muncă,
Nu să stai mereu la umbră!
Și, din ce te-am ascultat,
Ureche n-ai la cântat!
Greierele a ripostat:
- Niciodată n-am lucrat,
Ne dă statul ajutoare,
Îmi ajung pentru mâncare.
Și găina a înțeles:
- Trântorii bine trăiesc!