|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 26
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-04-12 | [This text should be read in romana] | Mama, mă doare tot, se pare, Căci m-au furat și râd de mine, Mi-au luat ceara din lumânare Și-au pus în loc numai suspine. Mi-au luat și pâinea de pe masă Și zâmbetul de sărbători, Iar mama, parcă, nu le pasă Că plâng până adorm în zori. Mă strânge inima din piept, Iar cerul nu-mi dă răspuns, Și, neștiind ce să aștept, În mine rana s-a ascuns. Pe masa lor sunt bunătăți, La mine farfuria-i goală, Mă culc flămând ca-n alte dăți Degeaba am atâta școală. Sunt zile când mă simt pierdut, Mi-au luat și dreptul la respect, Și merg pe drumuri abătut, Întrebând vântul: ce-i corect? Dar vântul tace și mă lasă Cu gânduri grele de granit, Iar timpului nici că îi pasă Că lumea crudă m-a rănit. Din golul ăsta cresc în taină, Cu pași mărunți, și totuși drept, Și-am să le arăt că sub ruină Rămâne omul cel corect. Nu cer milă și nici dreptate, Căci pare că am fost uitat, Dar, mamă, jur că până la moarte Voi câștiga ce mi-au furat. Iar dacă moartea o să vină Mult mai devreme pentru mine, Tu, mamă, să-i chemi la cină Și să-i privești fără rușine. Să vadă toți ce au lăsat, În loc de om — o rană vie, Și-un vis frumos, neterminat, Ce n-a cerut decât să fie. Poate atunci, târziu în noapte, Se va trezi din ei un glas, Privind la tot ce-au pus în fapte Și ce în urmă a rămas. Dar eu nu cad. Nu mă destram. Din tot ce doare, eu rămân.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy