Pomi se scurg în pete de lumină,
ironic, fiindcă norii sunt de vină.
lumea acaparează tot ce este crimă,
iar partea frumoasă rămâne în ruină.
aparențele înșeală fără un pic de stimă,
și tot ce este nou se frânge-n oglindă.
precum o poveste, totul se termină,
lumea se schimbă precum o iubită.
viața nu-i promisă să fie o rutină,
iar la sfârșit apare o mică grădină,
chiar dacă rămâne fără lumină
speranță învie la capăt de suferință