O să-mi las drept leafă
Oasele, ca să achit
Datoriile din viață –
Poate n-am trăit nimic.

Poate-am stat doar să alerg
Printr-o lume plină-n flori,
Unde n-a intrat urâtul,
Am dormit sub blânzii sori.

Poate am o datorie
Să dau și eu ceva la schimb,
Și-am oasele din mine
Să reziste-n contratimp.

Să mă-așez sub umbra unui tei,
Fără oase, dar zâmbind:
N-am datorii rămase lor,
Pot aici să mă întind.