Lumina trece prin fereastra obtuză,
Atingându-mi ochii verzi, obosiți.
Trec vechi amintiri prin mintea-mi difuză,
Privesc în gol spre teii dragi, desfrunziți.

Vântul vine și el, tăcut se furișează,
Timpul cerne praf de umbre pe rânduri.
Vechi șoapte în jurul meu vibrează,
Aducând din noapte nostalgice gânduri.

Cu degetele palmei, pe tâmple odihnite,
Privesc departe spre clipele pierdute,
Spre vise dragi și doruri și chipuri iubite...
Melancolie ce-apare din nou pe nevăzute.

Deși nu ești aici...aproape...lângă mine,
Te simt în aerul ce lin mă-mbrățișează.
Parfumul tău de flori ce vine să m-aline
Și să îmi spună: - Adormi și visează!

Te regăsesc în toate, în versuri și povești,
În liniște, în toamnă și-mi pari mai aproape.
Te întâlnesc în toate în care nu mai ești,
Te chem șoptit pe nume, de departe.