|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Le pacte du diable Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 213
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-20 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
ÃŽn camera pleoapelor tale
ziua se naște încet ca o respirație uitată între două lumi și se prelinge peste pielea luminii, unde nuanțele nu mai au nume, dar încă dor. Tăcerea ta nu e liniște, e o limbă străină pe care inima mea a învățat-o fără profesori doar din vibrația privirii tale care, uneori doare mai mult decât o plecare. Fiecare pas al tău înseamnă o ușă în plus pe care o deschid în mine cu teamă, cu recunoștință, cu o sete de ceva ce n-a fost niciodată spus. Cuvintele au început să mă trăiască, nu le mai scriu - ele se așază în mine ca pulberea fină pe bustul uitării și cresc, și urlă, și ard fără să ardă nimic în jur decât ceea ce n-am avut curajul să îți ofer. Iubirea mea nu e declarație: e o noapte întreagă fără electricitate în care te caut după pulsațiile cerului, în care tremurul unei frunze e semnul că ești aproape fără să fii. Uneori cred că ne-am iubit într-o altă existență și acum doar ne amintim prin mișcări fragile, prin priviri care se opresc acolo unde nu mai avem apărare. Și totuși, când mă gândesc la tine, nu-mi vine să scriu, ci să tac așa cum tace pământul când se pregătește de ploaie: cu răbdare, cu gravitate, cu sfințenie.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité