|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 146
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-11-22 | [This text should be read in romana] |
În miezul unei nopți de catifea,
când stelele pluteau ca note rătăcite, pășeam prin propria-mi tăcere, cu pași de vis, cu tâmplele aprinse, ascultând cum inima-mi cântă încet, ca o liră obosită. Atunci am simțit un fior— nu de teamă, ci ca un acord uitat, o vibrație ce-mi atingea sufletul mai fin decât adierea unei aripi. Și el a apărut… nu ca un om, nici ca o umbră, ci ca un ecou dintr-o melodie veche, un ritm ce răsuna în aer fără să fie rostit. Privirea lui, un vers neterminat, mi-a atins pieptul cu o delicatețe ce n-avea ce căuta în întuneric. Iar iubirea lui… iubirea lui a intrat în mine precum un pumnal din lumină, tăindu-mi inima nu ca să doară, ci ca să cânte mai adânc. N-a curs sânge— a curs muzică. O simfonie dulce și periculoasă, care se strângea în jurul rănilor mele ca un jurământ neterminat. Și pe mâna lui am zărit un semn, o taină, un nume ce nu poate fi rostit, doar șoptit în ritm cu noaptea: Codul Aria-09. El, asasinul melancoliei, cel ce nu ucide, ci transformă inimile în instrumente cu corzi de dor și vrajă. Nu știu dacă m-a vindecat sau doar mi-a schimbat melodia, dacă a plecat sau dacă încă îmi răsună în vene. Finalul nu mi l-a spus— l-a lăsat plutind, ca ultima notă dintr-un cântec care te face să închizi ochii și să continui singur.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy