|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 26
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-31 | [This text should be read in romana] |
Pe tâmpla drumului, praful e mut...
Cu camionul acela mare, Bucegi, tata mă lua prin păduri, acolo unde copacii cădeau ca niște întrebări grele. Urcam cu el, iar inima mea bătea mai tare decât motorul. Copiii de pe drumul prăfuit rămâneau în urmă, cu ochii ridicați spre mine. Mă credeam deasupra tuturor. Drumul se desfăcea în față ca o promisiune cu miros de rășină și de pământ ud încă. Pădurea cânta sub roțile camionului. Vocea joasă a tatei se așeza pe umărul meu ca o mână caldă. Pentru mine era drum, tată, era joacă, bucurie, pentru tine – muncă, lemn peste lemn, viață peste viață. Era și mierea mâncată în pădure, lipită de degete, lipită de timp - cred că atunci mi s-a îndulcit și sufletul. Nici nu știu, tată, când drumul tău s-a vărsat în cer ca un râu nevăzut, când ai lăsat în țărână doar o scânteie ce-aprinde sinapsa dintre mine și stele. Acum, eu am rămas cu lutul pe tălpi, încă aici, tu – pe verticala tăcerii absolute. Merg singură, cu mierea lipită de suflet, iar pe tâmpla drumului praful e mut..
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy