Declarație de dragoste

— Știi că va veni o vreme
când va trebui să ne despărțim.
Să ne spunem ultimul „te iubesc”.

— Știu.
Îmi este teamă să conștientizez acel moment.

— O să ne fie atât de greu...

— Nu vreau să aud.

— Trebuie să spunem și asta.
Poate ne va fi mai ușor așa.

— Ai dreptate...Ai dreptate.
Te urăsc!

— Eu nu.

— Nici eu...
Iartă-mă.
Iartă-mă...
Doamne, ce facem?
Ce mă fac?

— Montăm o despărțire.
Ca să ne putem despărți
fără să murim
atunci când va veni timpul
să ne spunem acele ultime cuvinte.

— Cât de greu îmi este
doar să mă gândesc...

— Cât de greu îmi este
să te iubesc ca pe un nisip
curgând într-o clepsidră.

— TuDor... te iubesc.

— Jedi... te iubesc mai mult.

— Atunci hai să spargem
toate aceste gânduri:
despărțirea, uitarea,
până se fac praf.
Apoi...
apoi să le aruncăm în vânt.

Un corb a luat o nucă
și a zburat.