Un urs apărut pe drum,
Lângă un copac bătrân,
Curios privea să vadă
Multe furnici la paradă,
Care năpădeau tulpina,
Circulând pe ea întruna.
Mergeau ca pe autostradă,
Nu le ajungea o bandă,
Până în scorbura făcută,
Unde-i mierea căpăcită,
Fiind toate anunțate
De vreo două-trei surate.

Ursul, văzând cum se bagă,
Nu reușea să înțeleagă
Cum albinele lasă
Să intre furnici în casă.
Dar, totuși, el a ghicit:
- Sunt multe, nu-i de glumit!
Dacă ar fi mai puține,
Propolis, lipici ar pune.

Dar cum sunt o armată
Și scoarța este crăpată,
Am să iau toată mierea,
Că doar eu dețin puterea!
Și a băgat laba îndată,
Scoțând fagurele în iarbă,
Plin de furnici și albine.
Ursului nu i-a fost bine
Și, în războiul declanșat,
Chiar pe el s-au așezat!
Mâncând repede totul,
Furnicile îi ciupeau botul,
Deranjându-l în gură,
Precum piperul în friptură.
Cum albinele s-au suit
Unde nici nu te-ai gândit.
Înțepat cu înverșunare,
Ursul abia stă în picioare.
Rămas cu buza umflată
Și cu o nară deformată,
A primit pentru faptă
O bine - meritată răsplată!